Sunday, October 15, 2006

deci..astazi 15.10.2006 nu am inteles nimic..deci....poate lunea viitoare o sa inteleg mai mult:D

2 Comments:

Blogger andreea said...

Constantin BRÂNCUŞI
(Hobiţa, 19 februarie 1876 - Paris, 16 martie 1957)

A sculptat zborul şi a făcut piatra să înoate. A combinat simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene, iar stâlpul porţii de acasă a cucerit o lume întreagă. El şi Rodin, profesorul său, au fost artiştii care au exercitat cea mai mare influenţă asupra evoluţiei scupturii moderne din secolul al XX-lea.

Am putea spune că Badea Cârţan a avut urmaşi la Hobiţa. La doar 11 ani, Brâncuşi şi-a părăsit satul natal şi a plecat pe jos la Craiova. Acolo a lucrat ca băiat de prăvălie într-un restaurant. Tot la Craiova a urmat Şcoala de Arte şi Meserii. S-a remarcat prin talentul său deosebit şi, la recomandarea profesorilor, s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a realizat primele sale lucrări.

În 1904 , a plecat, tot pe jos, în Europa şi a ajuns la Paris după doi ani. Rebel, turbulent, genial, Brâncuşi a adus în atelierul din Impasse Ronsin esenţa lucrurilor şi a vieţii.

A redescoperit forma originară, oul, ca izvor al vieţii şi început al lumii. Prin suita de Muze, reprezentând versiunile succesive ale unui portret de femeie, Brâncuşi a ajuns la o maiestrită simplificare, întemeiată pe forma predilect ovoidală şi pe curbele ascendente. „Domnişoara Pogany” este o fiinţă stranie, cu ochi mari, bizantini.

În perioada 1937-1938, a venit în ţară pentru a realiza, la Târgu Jiu, un complex sculptural modern fără egal, format din trei monumente : “Poarta sărutului”, “Masa tăcerii”, “Coloana fără sfârşit”.

10:33 PM  
Blogger andreea said...

Anul Eminescu a fost deschis oficial la data de 12 ianuarie, la sala de protocol a Ministerului Culturii. Guvernul Romaniei a decis in februarie 1999 ca anul 2000 sa fie declarat Anul Eminescu.
Cu totul osebit în felul sãu, om al timpului modern, deocamdatã blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pânã acum asa de putin format, încât ne vine greu sã-l citãm îndatã dupã Alecsandri, dar în fine poet, poet în toatã puterea cuvântului este d. Mihail Eminescu. De la d-sa cunoastem mai multe poezii publicate în Convorbiri literare, care toate au particularitãtile arãtate mai sus, însã au si farmecul limbagiului (semnul celor alesi), o conceptie înaltã si pe lângã aceste (lucru rar între ai nostri) iubirea si întelegerea artei antice.

10:20 PM  

Post a Comment

<< Home