Sunday, January 28, 2007

Mari Români

Constantin BRÂNCUŞI(Hobiţa, 19 februarie 1876 - Paris, 16 martie 1957)A sculptat zborul şi a făcut piatra să înoate. A combinat simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene, iar stâlpul porţii de acasă a cucerit o lume întreagă. El şi Rodin, profesorul său, au fost artiştii care au exercitat cea mai mare influenţă asupra evoluţiei scupturii moderne din secolul al XX-lea. Am putea spune că Badea Cârţan a avut urmaşi la Hobiţa. La doar 11 ani, Brâncuşi şi-a părăsit satul natal şi a plecat pe jos la Craiova. Acolo a lucrat ca băiat de prăvălie într-un restaurant. Tot la Craiova a urmat Şcoala de Arte şi Meserii. S-a remarcat prin talentul său deosebit şi, la recomandarea profesorilor, s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a realizat primele sale lucrări. În 1904 , a plecat, tot pe jos, în Europa şi a ajuns la Paris după doi ani. Rebel, turbulent, genial, Brâncuşi a adus în atelierul din Impasse Ronsin esenţa lucrurilor şi a vieţii. A redescoperit forma originară, oul, ca izvor al vieţii şi început al lumii. Prin suita de Muze, reprezentând versiunile succesive ale unui portret de femeie, Brâncuşi a ajuns la o maiestrită simplificare, întemeiată pe forma predilect ovoidală şi pe curbele ascendente. „Domnişoara Pogany” este o fiinţă stranie, cu ochi mari, bizantini. În perioada 1937-1938, a venit în ţară pentru a realiza, la Târgu Jiu, un complex sculptural modern fără egal, format din trei monumente : “Poarta sărutului”, “Masa tăcerii”, “Coloana fără sfârşit”.

Sunday, January 21, 2007

Sunday, January 14, 2007

Pentru Eminescu...
Cu totul dosebit în felul sãu, om al timpului modern, deocamdatã blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pânã acum asa de putin format, încât ne vine greu sã-l citãm îndatã dupã Alecsandri, dar în fine poet, poet în toatã puterea cuvântului este Mihail Eminescu. De la el cunoastem mai multe poezii publicate în Convorbiri literare,avand acel farmec al limbagiului (semnul celor alesi), o conceptie înaltã si pe lângã aceste (lucru rar între ai nostri) iubirea si întelegerea artei antice.
Eminescu a dat poeziei românesti dimensiunile care îi lipseau înainte. Lumea în care ne introduce Eminescu este o lume de mare vastitate în spatiu si în timp si în care privirea cugetatorului patrunde pâna în punctele cele mai tainuite ale sufletului omenesc si pâna în conceptiile cele mai înalte ale ratiunii.
Prin aceste caractere ale poeziei sale, asa cum le lumineaza epitetele ei cele mai caracteristice, Eminescu este unul din reprezentantii cei mai straluciti ai epocii deschise odata cu anul 1848, printre ai carui scriitori el a recunoscut în Epigonii pe înaintasii sai .
Pentru Eminescu...
Cu totul dosebit în felul sãu, om al timpului modern, deocamdatã blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pânã acum asa de putin format, încât ne vine greu sã-l citãm îndatã dupã Alecsandri, dar în fine poet, poet în toatã puterea cuvântului este Mihail Eminescu. De la el cunoastem mai multe poezii publicate în Convorbiri literare,avand acel farmec al limbagiului (semnul celor alesi), o conceptie înaltã si pe lângã aceste (lucru rar între ai nostri) iubirea si întelegerea artei antice.
Eminescu a dat poeziei românesti dimensiunile care îi lipseau înainte. Lumea în care ne introduce Eminescu este o lume de mare vastitate în spatiu si în timp si în care privirea cugetatorului patrunde pâna în punctele cele mai tainuite ale sufletului omenesc si pâna în conceptiile cele mai înalte ale ratiunii.
Prin aceste caractere ale poeziei sale, asa cum le lumineaza epitetele ei cele mai caracteristice, Eminescu este unul din reprezentantii cei mai straluciti ai epocii deschise odata cu anul 1848, printre ai carui scriitori el a recunoscut în Epigonii pe înaintasii sai .